Ce sunt markerii tumorali?

Un marker tumoral este orice substanta produsa de celulele canceroase sau alte celule ale corpului ca raspuns la cancer sau la anumite afectiuni benigne (necanceroase) care ofera informatii despre cancer, cum ar fi cat de agresiv este, daca poate fi tratat cu un terapie directionata sau daca raspunde la tratament.

Markerii tumorali sunt in general proteine ​​sau alte substante care sunt produse atat de celulele normale, cat si de celulele canceroase, insa in cantitati semnificativ mai mari de celulele canceroase. Acestea pot fi gasite in sange, urina, scaun, tumori sau alte tesuturi ori lichide corporale ale unor pacienti cu cancer. Totusi, din ce in ce mai mult, markeri genomici, cum ar fi mutatiile genelor tumorale, tiparele de exprimare a genelor tumorale si modificari nongenetice ale ADN-ului tumoral, sunt utilizate ca markeri tumorali.

Exiasta multi markeri tumorali diferiti ce au fost caracterizati si sunt in uz clinic. Unii sunt asociati unui singur tip de cancer, in timp ce altii sunt asociati mai multor tipuri diferite de cancer. Nu a fost gasit niciun marker tumoral „universal” care sa poata dezvalui prezenta oricarui tip de cancer.

In ce scop sunt folositi markerii tumorali?

Exista doua tipuri principale de markeri tumorali care au utilizari diferite in tratamentul cancerului: markeri tumorali circulanti si markeri de tesut tumoral.

Markeri tumorali circulanti pot fi gasiti in sange, urina, scaun sau alte lichide corporale ale unor pacienti cu cancer. Markerii tumorali circulanti sunt folositi pentru:

  • A estima prognosticul
  • A detecta cancerul care ramane dupa tratament (boala reziduala) sau care a revenit dupa tratament
  • A evalua raspunsul la tratament
  • A monitoriza daca un cancer a devenit rezistent la tratament

Desi un nivel ridicat al unui marker tumoral circulant poate sugera prezenta cancerului, acest lucru nu este suficient pentru a diagnostica cancerul. De exemplu, afectiuni necanceroase pot determina uneori cresterea nivelului anumitor markeri tumorali. In plus, nu toata lumea cu un anumit tip de cancer va avea un nivel mai ridicat al unui marker tumoral asociat cu cancerul respectiv. Prin urmare, masuratorile markerilor tumorali circulati sunt de obicei combinate cu rezultatele altor teste, cum ar fi biopsii sau imagistica, pentru a diagnostica cancerul.

Markerii tumorii pot fi, de asemenea, masurati periodic in timpul terapiei cancerului. De exemplu, o scadere a nivelului unui marker tumoral circulant indica faptul ca tratamentul functioneaza si cancerul raspunde la tratament, in timp ce un nivel in crestere sau neschimbat poate indica faptul ca acesta nu raspunde la tratament.

Markerii tumorali circulanti pot fi, de asemenea, masurati dupa incheierea tratamentului pentru a verifica recurenta (revenirea cancerului).

Exemple de markeri tumorali circulati in mod obisnuit includ calcitonina (masurata in sange), care este utilizata pentru a evalua raspunsul la tratament, screening pentru recurenta si estimarea prognosticului in cancerul tiroidian medular; CA-125 (masurat in sange), pentru a monitoriza cat de bine functioneaza tratamentele impotriva cancerului si daca cancerul a revenit in cancerul ovarian; si beta-2-microglobulina (masurata in sange, urina sau lichid cefalorahidian), pentru a estima prognosticul si a urmari raspunsul la tratament pentru mielom multiplu, leucemie limfocitara cronica si unele limfoame.

Markerii de tesut tumoral se gasesc in tumorile propriu-zise, de obicei intr-o mostra de tesut tumorali care este prelevata in timpul unei biopsii. Markerii de tesut tumoral sunt folositi pentru:

  • diagnosticarea, stabilirea stadiului si / sau clasificarea cancerului
  • estimarea prognosticului
  • alegerea unui tratament adecvat (de exemplu, tratament cu o terapie directionata)
  • In unele tipuri de cancer, nivelul unui marker tumoral reflecta stadiul (extinderea) bolii si / sau prognosticul pacientului (rezultatul probabil sau cursul bolii). Un exemplu este alfa-fetoproteina, care este masurata in sange pentru a evalua stadiul, a estima prognosticul si a urmari raspunsul la tratamentul tumorilor cu celule germinale.

Markerii tumorali pot fi masurati inainte de tratament pentru a ajuta medicii sa planifice terapia adecvata. De exemplu, unele teste, numite diagnostice insotitoare, care au fost dezvoltate alaturi de medicamentul lor de terapie directionata, sunt utilizate pentru a determina daca folosirea unei anumite terapii directionate este recomandat. Unele dintre aceste teste masoara cat de mult este prezent markerul tumoral; altii detecteaza prezenta unui marker specific, cum ar fi o mutatie a genelor.

Exemple de markeri de tesut tumoral utilizati in mod obisnuit includ receptorul de estrogen si receptorul de progesteron (cancer de san), utilizat pentru a determina daca tratamentul cu hormonoterapie si unele terapii directionate este potrivit; Analiza mutatiei genice EGFR (cancer pulmonar cu celule mici), pentru a ajuta la determinarea tratamentului si estimarea prognosticului; si PD-L1 (multiple tipuri de cancer), pentru a determina daca este adecvat tratamentul cu un tip de terapie directionata numit inhibitor al punctului de control imun.

Cum se masoara markerii tumorali?


Medicul ia o mostra de tesut tumoral sau lichid corporal si il trimite la un laborator, unde se folosesc diverse metode pentru a masura nivelul sau prezenta (sau absenta) markerului tumoral.

Daca markerul tumoral este utilizat pentru a determina daca tratamentul functioneaza sau daca exista o recurenta, nivelul markerului va fi masurat in mai multe probe prelevate in diferite momente in timpul si dupa tratament. De obicei, „masuratorile in serie”, care arata modul in care nivelul unui marker se schimba in timp, sunt mai semnificative decat o singura masuratoare.

Unii markeri, cum ar fi prezenta sau absenta unei alteratii genetice particulare care fac ca o tumoare sa fie candidata la tratament cu o anumita terapie sdirectionata, nu se schimba in timp. Cu toate acestea, proportia de celule tumorale care au aceasta modificare se poate schimba in timpul si dupa tratament.

Pot fi utilizati markeri tumorali in screeningul cancerului?

Deoarece markerii tumorali pot fi folositi pentru a prezice raspunsul unei tumori la tratament si pentru prognostic, cercetatorii au sperat ca ar putea fi de asemenea utili in testele de screening care vizeaza detectarea cancerului timpuriu, inainte de aparitia unor simptome.

Cu toate acestea, desi markerii tumorali sunt extrem de utili pentru a determina daca o tumoare raspunde la tratament sau pentru a evalua daca a reaparut, niciun marker tumoral identificat pana in prezent nu este suficient de sensibil (adica capabil sa identifice corect persoanele care au boala) sau specific ( adica capabil sa identifice corect persoanele care nu au boala) pentru a depista cancerul.

De exemplu, pana de curand, testul antigenului specific al prostatei (PSA), care masoara nivelul de PSA in sange, a fost folosit in mod obisnuit pentru a depista cancerul de prostata la barbati. Cu toate acestea, un nivel PSA crescut poate fi cauzat de afectiuni benigne de prostata, precum si de cancer de prostata, iar majoritatea barbatilor cu un nivel crescut de PSA nu au cancer de prostata. Deoarece rezultatele studiilor clinice au aratat ca testarea PSA duce, in cel mai bun caz, la o mica reducere a numarului de decese prin cancer de prostata si poate duce la diagnosticare si tratament gresit, testul PSA nu mai este recomandat pentru screeningul de rutina. Acum este adesea folosit pentru a monitoriza barbatii cu antecedente de cancer de prostata pentru a vedea daca cancerul lor a revenit.

Exista cercetare pentru dezvoltarea unor markeri tumorali mai exacti?

Cercetatorii in domeniul cancerului apeleaza la proteomica (studiul structurii proteinelor, functiei si tiparelor de exprimare) si proteogenomicilor (integrarea proteomicilor cu analiza genomicii si a expresiei genice sau transcriptomica) cu speranta de a dezvolta noi biomarkeri care pot fi folositi pentru identificarea cancerul in stadii incipiente, pentru a prezice eficacitatea tratamentului si a prezice sansa reaparitiei cancerului.

Biopsiile lichide, o noua abordare pentru studierea tumorilor in care bucati de material tumoral - incluzand ADN si alte molecule, precum si celule intregi - care sunt eliberate din tumori sunt analizate in fluide corporale, cum ar fi sangele sau urina, pot genera biomarkeri noi noi.


Surse:
https://www.cancer.gov/about-cancer/diagnosis-staging/diagnosis/tumor-markers-fact-sheet