Teoretic, toată lumea ştie că sportul menţine o stare bună de sănătate, fiind un factor important în prevenţia a numeroase suferinţe fizice şi mentale. Şi tot este surprinzător atunci când ni se prezintă – cu cifre şi cazuri concrete - cât de eficientă este activitatea fizică pentru a ţine un organism departe de această cruntă maladie a vremurilor noastre: cancerul.

Iată câteva exemple ale eficienţei mişcării în prevenţia cancerului:

  • O analiză pe rezultatele a 31 de studii asupra legăturii dintre activitatea fizică şi incidenţa cancerului de sân a scos la iveală faptul că cele mai active dintre participantele la aceste cercetări s-au confruntat cu un risc mai scăzut de 12% de dezvoltare a bolii, în comparaţie cu participantele sedentare.
  • O altă statistică în domeniu spune cel puţin două ore de mişcare cu intensitate moderată spre crescută pe săptămână scad riscul de cancer de sân cu câte 5%.
  • Femeile aflate la menopauză îşi pot reduce riscul de cancer de sân cu 10% dacă fac sport, indiferent de condiţia lor fizică, greutate sau circumferinţa taliei.
  • O analiză din 2010 a cinci studii asupra legăturii dintre activitatea fizică şi incidenţa cancerului uterin a scos la iveală faptul că femeile active se confruntă cu un risc mai mic cu 30% de confruntare cu această maladie, în comparaţie cu femeile sedentare.
  • Un studiu publicat în 2011 a estimat că 1% dintre cazurile de cancer din Marea Britanie – adică aproximativ 3 400 pe an – sunt în strânsă legătură cu sedentarismul.

Sportul previne cancerul printr-un mecanism foarte simplu: punând în mişcare procesele naturale ale organismului care, astfel, se poate apăra mult mai bine.

Activitatea fizică reglează organismul din punct de vedere hormonal.


De exemplu, în cazul femeilor, sportul contribuie la scăderea nivelului de estrogen, hormon responsabil pentru cancerul de sân sau uter. De asemenea, sportul scade nivelul insulinei din sânge, iar insulina este responsabilă pentru modul în care organismul foloseşte şi depozitează energia pe care o extrage din alimente; prin urmare, acest hormon are efecte şi asupra ultimei celule din corpul nostru, fiind, de asemenea, cea care dă celulelor undă verde la multiplicare. Iar orice tip de cancer se bazează pe multiplicarea fără măsură a celulelor. Aşadar, prin scăderea nivelului insulinei, scade şi riscul de cancer.

Apoi, activitatea fizică reglează tranzitul intestinal, adică determină bolul alimentar şi, implicit, toxinele din acesta, să treacă mai repede prin sistemul digestiv. Astfel, peretele intern al intestinului, „căptuşeala” acestuia, este mult mai puţin timp în contact cu substanţele dăunătoare îngurgitate prin alimente, acestea având mult mai puţine şanse de a-i produce daune. De asemenea, activitatea fizică ţine sub control procesele inflamatorii de la nivel intestinal – care, până la un punct, sunt absolut normale, făcând parte din strategia de apărare a organismului. Dar când acestea persistă, din diverse cauze – stres, alimentaţie nesănătoasă sau chiar alergii şi intoleranţe alimentare, consum de alcool, fumat, lipsa odihnei etc. – organismul poate reacționa prin multiplicarea celulară accelerată pentru a se apăra, iar asta crește considerabil șansele de instalare a cancerului intestinal.

Bineînțeles, per total, un stil de viață activ și o dietă echilibrată ajută la controlarea greutății, un proces foarte benefic în prevenția oricărei boli, inclusiv a cancerului.