Sezonul amigdalitei a început, iată ce-i de făcut 


Amigdalita este o afecțiune extrem de comună, cu care ne confruntăm aproape toți la un moment dat în viață. Această boală nu este însă contagioasă. Mai degrabă, amigdalita este o manifestare ulterioară a unei alte infecții, provocate de germeni transmisibili. Infecția inițială poate fi de natură virală sau bacteriană. În acest din urmă caz de regulă este vorba de o infecție virală suprainfectată cu germeni bacterieni. Însă pentru cei care se îmbolnăvesc, efectele nu sunt în general prea plăcute. Așa-numita „durere în gât” poate fi… foarte dureroasă, până la a cauza dificultăți de hrănire.

Ce este amigdalita și pe cine afectează?

Simplu spus, amigdalita este o infecție a amigdalelor. Acestea sunt mase de țesut limfatic situate în partea din spate a gâtului, deasupra și de fiecare parte a limbii. În mod normal, amigdalele nu produc niciun fel de probleme. De fapt – și în mod paradoxal – ele au un important rol în protejarea organismului. Amigdalele produc anticorpi împotriva unor germeni patogeni care produc boli precum difteria, poliomielita, pneumonia bacteriană, gripa sau infecțiile cu stafilococ auriu. 
Amigdalita survine de obicei la vârstele mici. Copiii suferă des de acest tip de infecție, uneori cu multiple recurențe în cursul unui singur an. Însă vestea proastă este că amigdalita poate apărea la orice vârstă. Adulții nu sunt deloc feriți.

Ce simptome are amigdalita?

Infecția amigdalelor are simptome asemănătoare unei răceli severe. De fapt, infecția se declanșează adesea în urma unei răceli sau gripe, eveniment care scade imunitatea organismului. O cauză mai puțin frecventă este o infecție inițială bacteriană, de obicei provocată de un germen patogen numit streptococ beta-hemolitic grup A.
Faptul că amigdalele îndeplinesc o funcție primară de apărare a organismului în fața infecțiilor cu agenți patogeni le face, de asemenea, susceptibile de a se infecta destul de des. În perioada maturității, rolul amigdalelor în sistemul imunitar scade, fapt care explică și frecvența mai redusă a amigdalitelor la adulți.

Printre simptomele amigdalitei se numără:
  • Amigdale roșii și inflamate
  • Pete de culoare albă sau gălbuie la suprafața amigdalelor
  • Ulcerații sau vezicule dureroase în gât
  • Durere în gât
  • Dureri de urechi
  • Pierderea poftei de mâncare
  • Dificultăți sau dureri la înghițire
  • Febră (peste 38 °C) și/sau frisoane
  • Noduli limfatici măriți și dureroși la nivelul gâtului sau al maxilarului
  • Vice răgușită sau stinsă
  • Dureri de cap
  • Dureri de stomac (mai ales la copiii mici)
  • La copiii foarte mici, care încă nu pot să vorbească, pot exista simptome precum salivația abundentă (din cauza dificultății de a înghiți), refuzul alimentelor, voma și o stare generală de iritabilitate.

Ce factori de risc predispun la amigdalită?

Vârsta este principalul factor de risc. Infecțiile se întâlnesc mai des la copiii mici, începând în general de la vârsta de doi ani. Cu toate acestea, amigdalita poate apărea și la vârste mai mici. Perioada de maximă frecvență a apariției acestor infecții este intervalul 2-15 ani. Amigdalitele provocate de infecții virale sunt mai frecvente la copiii mici, de până la 5 ani. După această vârstă devin mai frecvente infecțiile bacteriene cu streptococ.
Un alt factor de risc este reprezentat de expunerea la germeni patogeni prin contactul cu alte persoane infectate, cum se întâmplă în colectivități: grădiniță, școală etc.

Ce tipuri de amigdalită există?

  • Amigdalita acută, cu simptome care durează 3-4 zile, dar a căror prezență se poate prelungi până la 14 zile. Este cea mai frecventă.
  • Amigdalita recurentă, care survine de mai multe ori în cursul unui an, întâlnită mai ales la copiii mici.
  • Amigdalita cronică, atunci când infecția persistă pe termen lung.

Cum este diagnosticată amigdalita?

Medicul va examina vizual aspectul amigdalelor, pentru a vedea dacă sunt inflamate ori prezintă vezicule cu puroi. De asemenea, medicul va examina canalul auditiv și cel nazal și va palpa nodulii limfatici localizați pe gât și maxilar.
Este posibil să vi se facă un exsudat naso-faringian. Acesta este o analiză ce constă în prelevarea de secreții din faringe și canalul nazal pentru a pune în evidența prezența bacteriilor. Un rezultat negativ, corelat cu inflamația amigdalelor, indică o infecție virală. De asemenea, medicul poate recomanda analize de sânge, cu același scop: diagnosticarea unei infecții virale sau bacteriene.

Amigdalita poate da complicații?

Da. Complicațiile apar de obicei doar în infecțiile de origine bacteriană. Printre complicații se numără abcesul periamigdalian, o infecție care cuprinde întreaga zonă adiacentă amigdalelor. Acesta debutează în straturile superficiale ale țesutului și migrează în profunzime. Abcesul este o complicație a amigdalitei acute care apare mai ales la adulți, în general la cei cu vârsta între 20 și 40 de ani. Abcesul provoacă durere locală și umflarea zonei afectate. Dacă acestea sunt intense, pacientul poate ajunge în situația de a nu se mai putea hrăni, la dificultăți de vorbire și chiar de respirație.

Conform studiilor recente, riscul de a ajunge la abces crește odată cu administrarea de antibiotice multiple pentru tratamentul amigdalitei acute și cronice. Aceasta se întâmplă deoarece bacteriile devin rezistente la tratamentul cu antibiotice.

Alte complicații pot fi otita medie (o infecție a segmentului median al urechii, deosebit de dureroasă) și sindromul de apnee în somn de tip obstructiv. Acesta din urmă este o tulburare a somnului în care respirația pacientului se întrerupe și reia, în mod repetitiv, pe parcursul somnului. Apneea în somn obstructivă este determinată de cauze mecanice precum îngustarea căilor respiratorii, de exemplu din cauza unui abces periamigdalian.

O complicație mult mai serioasă este însă febra reumatică. Aceasta este o afecțiune de natură inflamatoare ce apare atunci când amigdalita (bacteriană) sau scarlatina nu sunt tratate corespunzător. (Cele două boli sunt provocate de un singur tip de bacterie, streptococul.)
Deși poate apărea și la adulți, febra reumatică afectează cel mai adesea copiii între 5 și 15 ani. Boala poate provoca leziuni permanente ale inimii, afectând valvele și conducând, în stadii târzii, la insuficiență cardiacă.

Alte complicații ale amigdalitei sunt sinuzita și o infecție a rinichilor numită glomerulonefrită. Aceasta constă în inflamarea unor formaţiuni ale rinichilor cu rol de sprijin în filtrarea toxinelor din sânge. Glomerulonefrita acută poate conduce, în peste 10% din cazuri, la insuficiență renală, o boală cu un pronostic sever.

Cum se tratează amigdalita?

Dacă exsudatul sau analizele de sânge indică prezența unui agent infecțios de tip bacterian, tratamentul obișnuit este cu antibiotice. Acestea se pot administra fie injectabil, în doză unică, sau oral, pe durata mai multor zile. De regulă, simptomele dispar sub tratament în 2-3 zile.
În cazul unei infecții virale, antibioticele nu au niciun efect, iar tratamentul îl veți face acasă. Remediile obișnuite în aceste situații sunt medicamente analgezice precum ibuprofenul sau acetaminofenul, drajeurile cu benzocaină sau alte analgezice locale, odihna, consumul de băuturi călduțe pentru a calma durerile de gât și gargara cu apă salină călduță. Încercați să consumați mâncăruri sub formă lichidă sau de piureuri, pentru a nu irita gâtul.
Pentru amigdalita recurentă sau cronică există opțiunea îndepărtării chirurgicale a amigdalelor (tonsilectomia). Operația nu este de obice recomandată copiilor, deoarece amigdalele sunt o componentă importantă a sistemului imunitar. Însă la vârsta adultă, când rolul acestora în apărarea organismului nu mai este la fel de important, tonsilectomia poate fi luată în considerare.

Operația se face în regim ambulator, cu anestezie locală, și durează de obicei mai puțin de o oră. Există numeroase metode – cu scalpel, laser, radiofrecvență, ultrasunete, electrocauterizare etc. Veți lua decizia în consultare cu medicul chirurg.
Recuperarea durează între 7 și 10 zile, perioadă în care este posibil să resimțiți dureri relativ intense în gât, urechi sau maxilar. Este posibil să aveți febră moderată și sângerări ușoare, în nas sau gură. Dacă aveți febră mare sau sângele e de culoare roșu aprins, luați imediat legătura cu medicul. În primele 24 de ore de la operație nu aveți voie să consumați niciun fel de lactate, pentru a evita riscul de infecție.

Cum poate fi prevenită amigdalita?

Igiena este cea mai bună modalitate de prevenție. Spălați-vă des pe mâini și nu utilizați în comun cu alte persoane articole precum tacâmurile, obiectele de uz personal, mâncarea și băuturile. Evitați contactul cu persoanele ce suferă de amigdalită.