Ce este si cum se manifesta Hepatita B?

Hepatita B este cea mai comuna dintre infectiile grave ale ficatului. Boala este provocata de catre virusul hepatic tip B, ce ataca si afecteaza ficatul. La nivel global se estimeaza ca aproximativ 2 milioane de oameni sunt infectati si aproape 300 de milioane traiesc cu hepatita B cronica, pana la un milion de oameni murind anual din cauza acestei boli, in ciuda faptului ca aceasta poate fi prevenita cat si tratata.

Virusul ce declansaza boala se transmite prin sange si alte lichide corporale, fiind transmis in general prin contact direct cu sange infectat, sex neprotejat, folosirea de droguri ilegale injectabile, seringi si ace nesterilizate, dar si de la mama la nou-nascut in timpul sarcinii sau la nastere.

Majoritatea persoanelor infectate cu hepatita B nu simt vreun simptom, acestia transmitand boala fara sa stie ca sufera de aceasta. De asemenea, cei ce sufera de hepatita B cronica si nu resimt vreun simptom pot descoperi existenta bolii atunci cand este prea tarziu, aceasta provocand deja suficiente stricaciuni ficatului incat sa declanseze boli grave si potential fatale precum ciroza si cancerul la ficat.

Cauze si factori de risc

Desi boala poate fi usor transmisa prin sange sau prin alte lichide produse de organism, este important de stiut ca aceasta nu se poate transmite prin stranut sau tusit. Cele mai comune cauze ale infectarii cu virusul hepatic B sunt:
  • Contactul sexual neprotejat cu o persoana infectata. Virusul poate fi transmis in timpul actului sexual daca sangele, saliva, sperma sau secretiile vaginale persoanei deja infectate ajung in corpul persoanei sanatoase.
  • Virusul se imprastie foarte usor prin refolosirea acelor si seringilor contaminate cu sange infectat. Este de asemenea valabil si in cazul perfuziilor contaminate.
  • Hepatita B este o cauza continua de ingrijorare pentru angajatii din sectorul medical sau oricare alta profesie ce presupune contactul cu sange uman.
  • Femeile insarcinate infectate cu virusul hepatic B pot transmite virusul catre copil la nastere. In aproape toate situatiile, insa, nou-nascutul poate fi vaccinat pentru a evita infectarea. Din acest motiv este foarte important ca femeile ce afla ca sunt insarcinate sau isi doresc sa ramana insarcinate sa se testeze pentru hepatita B.

Hepatita B poate fi acuta sau cronica. Infectia acuta dureaza mai putin de 6 luni si este in general vindecata de catre sistemul imunitar, cu o recuperare completa in cateva luni. Majoritatea persoanelor ce sufera de boala se confrunta cu forma acuta a acesteia, insa aceasta poate duce la infectia cronica. 

Prin definitie, aceasta dureaza mai mult de 6 luni, iar motivul este in general inabilitatea sistemului imunitar de a elimina infectia din organism. Hepatita B cronica poate dura toata viata si poate duce la complicatii cu potential fatal, precum ciroza sau cancerul la ficat.

Sansele ca infectia sa devina cronica depind in mare masura de varsta la care o persoana e infectata. Copii cu varste de pana la 6 ani ce sunt infectati au cele mai mari sanse de a dezvolta hepatita B cronica. 

Conform Organziatiei Mondiale a Sanatatii, aproximativ 80-90 din copiii infectati in primul an al vietii dezvolta infectii cronice, procentul scazand pana la 30-50% in cazul copilor infectati intre 1 si 6 ani. In cazul adultilor, mai putin de 5% din persoanele cu o stare normala de sanatate ce sunt infectate cu virusul hepatic B vor dezvolta o infectie cronica, insa 20-30% din cei cu hepatita B cronica vor suferi de ciroza sau cancer hepatic.
Cei mai comuni factori de risc sunt:
  • sexul neprotejat cu parteneri multipli sau cu o persoana deja infectata
  • refolosirea acelor de seringa sau a perfuziilor
  • convietuirea cu o persoana ce sufera de hepatita B cronica
  • o meserie ce expune angajatii la sange uman
  • calatoriile in regiuni cu o rata crescuta a infectiilor cu hepatita B, precum asia, insulele din pacific sau Africa 

Diagnostic si Tratament
Pentru diagnosticarea infectiei cu hepatita C, medicul va urmari in prima faza urme de probleme ale ficatului, precum piele galbuie sau dureri in zona burtii. Testele ce pot confirma existenta bolii sau a complicatiilor provocate de catre aceasta sunt:
  • Analiza de sange – poate detecta semnele virusului hepatic B in organism si determina daca boala e acuta sau cronica. Testul de sange poate arata si imunitatea unei persoane la virus.
  • Ecografie hepatica – este o ecografie speciala, numita elastografie, ce arata gradul de elasticitate al ficatului. Cand acesta isi pierde din elasticitate, in general este un semn al unei afectiuni
  • Biposie hepatica – inserarea unui ac foarte subtire si prelevarea unei mostre de tesut din ficat, pentru testarea ulterioara a acesteia in laborator. 
Daca o persoana crede ca a fost expusa virusului hepatic B, aceasta trebuie sa se prezinte imediat la medic. Daca pacientul primeste o injectie cu imunoglobulina la maxim 12 ore de la contractarea virusului, exista mari sanse ca anticorpii injectati sa protejeze organismul de hepatita B. 

In situatiile in care medicul pune diagnosticul de hepatita B acuta, in multe cazuri nu e nevoie de tratament medicamentos. De obicei infectia acuta trece de la sine, insa se recomanda o perioada de odihna, plus o dieta echilibrata si cu multe lichide, pentru a ajuta organismul sa o inlature cat mai repede. Exista insa si cazuri severe de hepatita B acuta, in care pacientul are nevoie de medicamente antivirale si de spitalizare pentru a preveni eventuale complicatii.



Din pacate, majoritatea persoanelor diagnosticate cu hepatita B sufera de boala in forma ei cronica si vor avea nevoie de tratament pe toata durata vietii. Administrarea tratamentului reduce semnificativ riscurile de complicatii majore si previn transmiterea bolii la alte persoane. Hepatita B cronica poate fi tratata prin:
  • Medicamente antivirale – pot ajuta in lupa contra virusului si reduc abilitatile acestuia de a dauna ficatului. Se administreaza oral si sunt de mai multe tipuri, medicul determinand cel mai potrivit medicament pentru fiecare caz in parte.
  • Injectiile cu interferon introduc in organism o substanta similara cu cele produse de organism pentru a lupta cu infectia. Se folosesc in general la tineri cu hepatita B ce vor sa evita tratamentele pe termen lung sau la femei ce vor sa ramana insarcinate in urmatorii ani dupa tratament. Efectele secundare ale acestei cai de tratament pot include greata, stari de voma, dificultati la respirare sau depresie.
  • Transplantul de ficat este o optiune pentru situatiile in care boala a afectat in mod semnificativ ficatul. Chirurgul va indeparta ficatul afectat prin interventie chirurgicala, acesta fiind inlocuit cu un ficat sanatos de la un donator decedat sau cu o portiune de ficat de la un donator in viata.
Pe langa tratament, pacientii diagnosticati cu virusul hepatic B pot reduce sansele de a transmite boala la alte persoane printr-o serie de masuri de precautie:
  • Persoanele active din punct de vedere sexual trebuie sa isi informeze partenerii in ceea ce priveste existenta virusului. Prezervativul trebuie folosit la fiecare contact sexual, insa trebuie tinut minte ca acesta doar reduce riscul transmiterii bolii, nu il elimina definitiv.
  • Partenerii sexuali recenti ai persoanei infectate trebuie de asemenea sa fie testati pentru a se asigura ca nu au contractat virusul, evitand astfel situatiile in care respectivele persoane transmit boala mai departe, nestiind ca sufera de aceasta.
  • Pe langa necesitatea absoluta pentru seringi si perfuzii de unica folosinta, persoanele ce stiu ca sufera de hepatita B trebuie de asemenea sa evite impartirea de obiecte personale, precum aparate de ras sau periute de dinti, cu alte persoane. Aceste obiecte pot contine urme sa sange infectat.


Rata de mortalitate

Sansele de a muri din cauza hepatitei B au scazut constant de-a lungul anilor, in special datorita evolutiei medicamentelor antivirale. Rata mortalitatii pentru heptita B este dificil de estimat, in special fiindca exista multi alti factori ce intervin. 

Stilul de viata al pacientilor este in general motivul pentru care au contractat boala si are o mare influenta asupra ratei mortalitatii. Daca o persoana a fost infectata cu hepatita B in urma folosirii unei siringi la consumul de droguri, exista mari sanse ca respectiva persoana sa continue sa consume si dupa ce i s-a pus diagnosticul. 

De asemenea, sansele ca boala sa degenereze in ciroza sunt semnificativ sporite daca pacientul consuma in mod regulat alcool.

La nivel mondial, se estimeaza ca 240 de milioane de persoane sufera de hebatita B cronica, aproximativ 600.000 de decese fiind atribuite bolii in fiecare an. Romania este considerata o tara cu endemicitate ridicata pentru infectia cu virusul hepatic B, cu peste un milion de persoane infectate.

Vaccinare contra hepatitei B
Din fericire, vaccinul contra hepatitei B este atat eficient cat si sigur pentru pacient. Este recomandat tuturor non-nascutilor, dar si copiilor de pana la 18 ani. La adulti, vaccinul este recomandat celor ce sufera de diabet sau care prezinta un risc sporit de a contracta boala din cauza meseriei, stilului de viata, anumitor situatii in care se afla, sau simpla prezenta intr-o tara cu cazuri disporportionat de multe de hepatita B. 

Avand in vedere ca practic orice persoana are un anumit grad de risc pentru contractarea bolii, vaccinul este o optiune buna pentru oricine, oferind protectie pe viata.
Vaccinul pentru hepatita B este de asemena cunoscut ca fiind primul vaccin contra cancerului fiindca previne o boala ce provoaca cele mai multe cazuri de cancer hepatic la nivel mondial.

Daca pacientul este deja infectat cu hepatita B sau daca s-a recuperat in urma infectarii, vaccinul contra bolii nu va avea efectul scontat. Prin urmare, vaccinul ar trebui efectuat decat dupa ce toate analizele au indicat ca virusul nu este sau nu a fost vreodata prezent in organism.



Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda ca toti copiii cu varste pana in 18 ani sa se vaccineze contra virusului hepatic B. Pe langa acestia, urmatoarele categorii de persoane au un risc ridicat de a fi expuse bolii si ar trebui sa se vaccineze:
  • Cei ce au avut contacte sexuale neprotejate cu persoane ce ar putea avea boala
  • Persoanele active din punct de vedere sexual ce nu sunt implicate intr-o relatie monogama pe termen lung
  • Consumatorii de droguri ilegale injectabile
  • Angajatii in domeniul medical sau in administratie publica, daca meseria acestora implica si expunerea la sange uman.
  • Pacientii ce sufera de afectiuni renale si efectueaza dializa
  • Calatori in tari sau regiuni unde hepatita B este comuna, preacum Asia, Africa, America de Sud, insulele din Pacific, Europa de Est si Orientul Mijlociu
  • Persoanele ce sufera de alte boli cronice ale ficatului
  • Pacientii cu hepatita C sau HIV
  • Adultii ce sufera de diabet
  • Orice alte persoana ce vrea sa se asigure ca e protejata de virusul hepatic B.
Vaccinul se administreaza in general in trei doze. Dupa ce prima doze se administreaza la cabinetul medicului, urmatoarea trebuie facuta la cel putin 28 de zile distanta, urmand ca a treia sa fie facuta la cel putin 6 luni dupa prima  (sau la cel putin 2 luni de a doua). 

Daca, din varii motive, seria de vaccinari a fost intrerupta, aceasta nu trebuie luata de la capat. De exemplu, daca primul vaccin a fost efectuat si apoi seria a fost intrerupta, aceasta se poate relua ulterior direct de la al doilea vaccin, urmat de al treilea la cel putin 2 luni distanta.

Vaccinul contra hepatitei B a fost administrat la peste un miliard de persoane din intreaga lume si este considerat unul dintre cele mai sigure vaccinuri facute vreodata. 

Surse:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hepatitis-b/symptoms-causes/syc-20366802
http://www.hepb.org/prevention-and-diagnosis/vaccination/
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hepatitis-b