Indicele de masa corporala (pe scurt, IMC) este o modalitate de a masura dimensiunea corpului unei persoane prin combinarea greutatii cu inaltimea. Rezultatul arata daca respectiva persoana are greutatea potrivita pentru inaltimea sa. IMC este instrumentul care ajuta medicii sau specialistii in nutritie in a determina daca greutatea cuiva este normala, sub nivelul optim sau in exces. Orice masura a indicelui ce nu se afla in limitele normalitatii indica o crestere semnificativa a riscurilor de sanatate.
O greutate excesiva poate duce la o mare varietate de probleme medicale, cum ar fi diabet, tensiune arteriala crescuta sau probleme cardiovasculare ce favorizeaza aparitia unui infarct sau a unui atac vascular cerebral. Pe de alta parte, o greutate aflata sub limitele normale determina o hranire deficitara a organismului (deficite de vitamine sau nutrienti vitali)osteoporoza sau anemie. IMC nu masoara in mod direct cantitatea de grasime din corpul unei persoane si nu ia in calcul alti factori precum varsta, sex, etnie sau masa musculara.

 

Cum se calculeaza IMC si cum a fost stabilit

Formula matematica pentru IMC a fost determinata in urma cu aproape 200 de ani de catre Lambert Adolphe Jacques Quetelet, astronom, matematician, sociolog si statistician belgian. Indicele este calculat prin impartirea greutatii unei persoane in kilograme la patratul inaltimii acesteia, masurata in metri. Daca rezultatul este un numar mai mic decat 18,49, respectiva persoana are o greutate sub medie. Valoarea optima a IMC este intre 18,5 si 24,99, persoanele cu acest nivel fiind considerate a avea o greutate potrivita pentru inaltimea lor. Daca aceasta este intre 25 si 29,99, persoana respectiva este considerata supraponderala, iar daca valoarea depaseste 30 aceasta este obeza.
Formula lui Quetelet a fost ulterior popularizata in SUA anilor ’70 ca urmare a nevoii guvernului, medicilor si asiguratorilor de a gasi o modalitate simpla pentru masurarea si evaluarea riscurilor de sanatate cu care se comfrunta populatia. Termenul „indice de masa corporala” a aparut pentru prima data in 1972 in lucrarea stiintifica numita „indicies of Relative Weight and Obesity”, scrisa de omul de stiinta Ancel Keys. Acesta a analizat aproximativ 7400 barbati de natioalitati diferite, analizandu-le densitatea tesutului adipos si grosimea stratului de grasime subcutanata. Folosind formula numita si „indexul Quetelet”, Keys a concluzionat ca indicele de masa corporala este cea mai optima metoda de a masura greutatea corporala in raport cu inaltimea.
Incepand cu anul 1985, IMC a fost folosit de catre departamentul de sanatate a SUA pentru a defini obezitatea. Standardul actual, ce defineste obezitatea ca fiind un IMC de peste 30, a fost impus incepand cu anul 1998. Dat fiind faptul ca obezitatea mareste considerabil riscul de boli cronice precum cele cardiovasculare, diabet, atac cerebral, sau chiar de cancer, un indice foarte ridicat al masei corporale este o indicatie clara atat pentru medic cat si pentru pacient ca acesta din urma va trebui sa faca o serie de modificari drastice in ceea ce priveste dieta si stilul de viata.

Exista insa anumite categorii de persoane  pentru care IMC nu este o modalitate foarte precisa pentru a determina grasimea corporala si nivelul general de sanatate:
  • Persoanele de origine asiatica au in general corpuri mai mici, astfel acestia pot fi supraponderali chiar daca IMC nu este peste 25.
  • Sportivii de performanta si in general persoanele foarte active din punct de vedere fizic au o densitate osoasa superioara si mai multa masa musculara, aceste caracteristici ducand in unele cazuri la o masa musculara mai ridicata decat ar indica starea de sanatate a persoanei respective.
  • Femeile au in mod natural un procent mai mare de grasime corporala decat barbatii. De asemenea, femeile acumuleaza cantitati suplimentare de graime pe perioada sarcinii si dupa sarcina, pentru a asigura o nutritie corespunzatoare copilului.
  • Valorile normale ale IMC nu sunt valabile in aceeasi masura la persoanele cu varsta de peste 65 de ani. Statistic, un IMC de 27 este cel mai bun indicator al longevitatii, motivele fiind legate de cantitatea de masa musculara si felul in care aceasta ajuta persoana in cauza sa fie activa, functionala, si sa se fereasca de accidente.
 

Care este greutatea normala?


Greutatea normala la copii
Incepand cu varsta de 2 ani, IMC este folosit de catre doctori pentru a determina daca un copil se afla sau nu in limitele greutatii optime, insa standardele nu sunt la fel de clare precum cele pentru adulti. Dat fiind faptul ca fizicul copiilor variaza foarte mult, chiar si intre copii de acelasi sex si aceeasi varsta, cea mai eficienta modalitate de a determina daca un copil se incadreaza sau nu in limitele unei greutati normale este compararea indicelui de masa corporala a acestuia cu cel al altor copii de acelasi sex si de aceeasi varsta.
Daca un copil are un IMC mai mic chiar si cu 5% fata de copiii de varsta sa, acesta este considerat sub greutatea optima. Data fiind variatia foarte mare si multitudinea de factori externi, un copil este considerat a avea o greutate normala atunci cand intre 5% si 85% dintre alti copii de acelasi sex si varste similare au un IMC similar. Daca IMC-ul este mai mare comparativ cu peste 85% din alti copii, acesta este considerat supraponderal, iar daca 95% dintre copii de aceeasi varsta au un indice mai mic, se poate discuta de obezitate.

 
Greutatea normala sau greutatea ideala la adulti
Dat fiind faptul ca intervalul optim pentru indicele de masa corporala este intre 18,5 si 24,99, greutatea normala la adulti se afla oriunde in acest interval. Teoretic, greutatea ideala se afla in mijlocul acestui interval, fiind un IMC de aproximatv 22. Practic, insa, o multitudine de alti factori intervin, precum varsta, raportul dintre cantitatea de grasime si muschi, inaltimea, sexul, distributia grasimii in organism sau forma generala a corpului. De asemenea, exista oameni cu foarte multa masa musculara, ce au un IMC peste limitele normale, desi au foarte putina grasime in corp si sunt perfect sanatosi. Reversul este de asemenea valabil, existand persoane ce au pierdut mult din masa musculara intr-un interval relativ scurt de timp, inlocuind-o cu grasime insa ramanand cu un IMC constant.
In concluzie, pentru majoritatea persoanelor o greutate normala este indicata de un nivel al indicelui de masa corporala aflat intre 18,5 si 24,99, iar greutatea ideala este un IMC in jur de 22. Exista insa o multitudine de alti factori si alte variabile ce trebuie luate in considerare, ce variaza de la individ la individ.
 

Rolul medicului nutritionist in gestionarea greutatii


Legatura dintre alimentele consumate, indicele de masa corporala si starea generala de sanatate a unei persoane este una clara, insa exista multe variabile si particularitati ce complica alegerile nutritionale ale repectivei persoane. Aceasta varietate de alimente, tipuri de organism si posibile boli aparute in urma unei nutritii corespunzatoare a dat nastere unor noi profesii dedicate cercetari celor mai bune metode de a ajuta pacientii sa adopte o dieta cat mai sanatoasa si potrivita corpului lor.
Desi termenul de „nutritionist” nu este foarte bine reglementat de catre legislatie, un nutritionist credibil trebuie sa aiba studii concludente in sanatate si nutritie. Mult mai reglementat este titlul de dietetician, acestia fiind implicati in stabilirea dietei pacientilor aflati in recuperare sau crearea unor norme nutritionale la nivel national. Nutritionistii, pe de alta parte, sunt mai des implicati in sfaturi personale legate de stil de viata si de dieta. Ca si nivel general de pregatire, insa, se poate spune ca orice dietetician poate fi si nutritionist, in schimb nu orice nutritionist poate fi si dietetician.
In general trebuie apelat la un nutritionist atunci cand o persoana doreste sa-si modifice obiceiurile alimentare, din diverse motive. Aceste motive pot tine de dorinta de a slabi, de ambitia unei performante atletice, planificarea unei sarcini, alergii alimentare, probleme digestive etc.

Perioada sarcinii, o adevarata provocare pentru pastrarea greutatii
 In perioada sarcinii, femeia are nevoie de o cantitate superioara de nutrienti in alimentatie, pentru a asigura o crestere optima a copilului. Desi cantitatea de calorii comsumata va fi mai mare, mama nu trebuie sa manance literalmente „cat pentru doua persoane”, un simplu surplus de 300 de calorii pe zi pe perioada sarcinii fiind suficient.
In general, o femeie de greutate normala are o crestere recomandata intre 11 si 16 kg pe timpul sarcinii. La femeile sub greutatea medie aceasta crestere este intre 13 si 18 kg, in timp ce la femeile peste greutate medie cresterea recomandata fiind intre 7 si 11 kg.


Surse: 
https://www.medicalnewstoday.com/articles/323446.php
https://www.heartfoundation.org.au/your-heart/know-your-risks/healthy-weight/bmi-calculator
https://www.mayoclinicproceedings.org/article/S0025-6196(16)00042-2/abstract