Aceasta este partea 2 a articolului.
Pentru prima parte accesati:  Partea1
  • Bilirubina este o substanta de culoare galben-maronie, produsa de catre bila. Bilirubina este formata prin distrugerea celulelor rosii (hematiile) imbatranite la nivelul ficatului, fiind eliminata din organism prin defecatie. Testul de bilirubina masoara cantitatea de bilirubina din sange. In general, testul pentru stabilirea nivelului de bilirubina din sange este efectuat pentru a se monitoriza activitatea ficatului sau pentru depistarea unor boli precum icter, anemie si boli hepatice.  testul de bilirubina se face pentru a evalua functiile ficatului si a monitoriza afectiuni ale ficatului precum ciroza, hepatita si calculi biliari. De asemenea, se foloseste in diagnosticarea cauzelor ce duc la o distrugere masiva a hematiilor (celulele rosii), cum ar fi in cazul anemiei hemolitice. Aceasta este o afectiune care presupune distrugerea celulelelor rosii din sange mai rapid decat sunt produse de organism.

In laborator se masoara doua fractiuni ale pigmentului –  fractiunea hidrosolubila conjugata, care da reactia directa cu reactivul diazo si care reprezinta bilirubina conjugata (sub forma de mono- si diglucuronid) si fractiunea liposolubila care reprezinta bilirubina neconjugata.

Bilirubina indirecta (BI)

Bilirubina neconjugata sau bilirubina indirecta se obtine prin diferenta dintre valoarea bilirubinei totale si a celei directe. Cresterile valorilor bilirubinei neconjugate in ser pot avea urmatoarele cauze:
  • anemiile hemolitice – in majoritatea cazurilor de hemoliza necomplicata nivelul mediu al bilirubinei serice este de 3-4 mg/dL;
  • preluare hepatica alterata produsa de unele medicamente (acid flavaspidic, novobiocina)
  • icterul neonatal – aproape toti nou-nascutii manifesta un grad de hiperbilirubinemie neconjugata tranzitorie intre a doua si a cincea zi de viata ca efect al faptului ca in acest stadiu enzima hepatica glucuroniltransferaza este inca imatura. Valoarea bilirubinei indirecte nu depaseste 5 mg/dL. La nou-nascutii cu un proces hemolitic supraadaugat, incarcatura de pigment duce la un icter mai pronuntat si nivelul bilirubinei poate depasi 20 mg/dL.
  • sindrom Gilbert (hiperbilirubinemie usoara si persistenta cu valori medii de 1.2–3 mg/dL, rareori depasind 5 mg/dL);
  • sindrom Crigler Najjar (tipul I cu absenta glucuroniltransferazei si valori ale BI de 20-45 mg/dL si tipul II cu deficit partial de glucuroniltransferaza si valori ale BI cuprinse intre 6-20 mg/dL);
  • eficit dobandit de glucuroniltransferaza;
  • nhibitie medicamentoasa;
  • icterul laptelui de san (inhibitie reversibila a glucuroniltransferazei)
 
Bilirubina directa (BD)
Bilirubina conjugata, hidrosolubila si cu reactivitate crescuta, da o reactie de culoare cu reactivul diazo, fiind cunoscuta sub numele de bilirubina directa. Cresterea patologica a bilirubinei directe duce la aparitia acestui pigment in urina. Intrucat bilirubina indirecta nu se elimina prin urina, prezenta bilirubinei in urina denota cresterea in ser a bilirubinei conjugate.
Valori crescute ale bilirubinei directe apar in:
  • obstructie intrahepatica
  • obstructie extrahepatica – obstructia mecanica a ductelor biliare se datoreaza cel mai adesea calculilor, tumorilor sau stricturilor. Nivelul bilirubinei serice depaseste rareori 35 mg/dL
Bilirubina totala masoara toata bilirubina din sange (directa si indirecta). In timp ce bilirubina totala si bilirubina directa sunt masurate direct din sange, bilirubina indirecta este derivata din masuratorile celorlalte doua.

Pentru adultii cu varsta de peste 18 ani, bilirubina totala normala poate fi de pana la 1,2 miligrame pe decilitru (mg / dL) de sange. Pentru cei sub 18 ani, nivelul normal va fi de 1 mg/dL. Rezultatele normale pentru bilirubina directa (conjugata) trebuie sa fie mai mici de 0,3 mg / dL.

Barbatii au tendinta de a avea niveluri de bilirubina putin mai ridicate decat femeile.
Bilirubina totala ridicata, care este in cea mai mare parte bilirubina indirecta (neconjugata) poate fi cauzata de:

  • Anemie
  • Ciroza
  • O reactie la transfuzia de sange
  • Sindromul Gilbert – o afectiune ereditara comuna,in care exista o deficienta a unei enzime care ajuta la descompunerea bilirubinei.
  • Hepatita virala
  • O reactie la medicamente
  • Boala hepatica cauzata de alcool
  • Calculi biliari
  • Exercitiile fizice sustinute pot creste nivelul de bilirubina, in vreme ce cofeina, penicilina, barbituricele si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) numite salicilate reduc nivelul de bilirubina.
In cazul in care aveti un nivel al bilirubinei mai scazut decat cel normal nu trebuie sa va ingrijorati: acesta nu reprezinta o problema.


Glicemia (glucoza serica) este cel mai important monozaharid din sange.Rezulta din digestia carbohidratilor  si din conversia hepatica a glicogenului in glucoza. Determinarea glicemiei este utila in diagnosticarea diabetului, monitorizarea eficientei tratamentului pentru diabet, depistarea hipoglicemiei
Valori normale: 60-99 (mg/dL); Diabet zaharat >= 126
Valori scazute: la pacientii cu eritrocitoza (hematocrit >55%) sau leucocitoza marcata (leucemii). Medicamentele de asemenea pot produce cresteri sau scaderi ale glicemiei.
Valori crescute: in diabetul zaharat ce apare datorita secretiei mici sau deloc de insulina( din aceasta cauza, glucoza nu se consuma suficient , ea se acumuleaza in sange si duce la cresterea glicemiei); in bolile glandelor endocrine(tiroida, hipofiza, suprarenalele); la persoanele peste 50 ani, deoarece consumul de glucoza este mai redus; la persoanele sanatoase cand analiza sangelului se face dupa un consum marit de dulciuri(glicemia revine la normal dupa ce dispare si cauza.

Colesterolul nu se poate dizolva in sange. Acesta trebuie sa fie transportat catre si de la celule prin transportatori numiti lipoproteine. Lipoproteinele cu densitate scazuta (LDL) sunt cunoscute si sub numele de colesterol rau, in timp ce lipoproteinele cu densitate mare (HDL) sunt cunoscute si sub numele de colesterol bun. Aceste doua tipuri de lipide alaturi de trigliceride compun colesterolul total, care poate fi masurat printr-un test de sange. Pentru a putea tine sub control colesterolul, este important sa stim care sunt valorile normale ale acestuia si ce putem face pentru a le regla.
Valorile colesterolului LDL :
< 130mg/dL pentru majoritatea persoanelor
< 100 daca prezentati risc de a dezvolta o boala de inima
< 70 daca riscul de a dezvolta o boala de inima este foarte ridicat
Valorile colesterolului HDL:
< 40 mg/dL-riscant pentru barbati
< 50 mg/dL-riscant pentru femei

Trigliceridele sunt un anumit tip de grasime. Acestea se gasesc in produse alimentare, in zonele grase ale corpului si in sange. Folosim trigliceridele pentru a face rost de energia necesara la un moment dat sau le inmagazinam pentru mai tarziu. Consumul unui numar mare de calorii, in special zaharuri sau carbohidrati, determina cresterea nivelul de trigliceride din sange. Colesterolul total va poate oferi o idee cu privire la riscurile unui atac de cord, dar acesta nu spune intreaga poveste. Medicul dumnevoastra trebuie sa analizeze toate numerele: LDL, HDL, trigliceridele si colesterolul total. 
Valori normale: < 150 mg/dl.
Valori crescute: 200-499 mg/dl
Valori de alerta clinica: ≥500 mg/dl ( risc de pancreatita)

Transaminazele sunt enzime care au originea in special in ficat, dar si in alte tesuturi cum sunt – muschii scheletului, ai inimii, creier si rinichi. Acestea sunt TGO (AST) si TGP (ALT). 
Valorile normale trebuie sa se mentina sub 40 UI/l, cu mentiunea ca pot exista valori diferite, in functie de laboratorul la care se lucreaza analizele. Pot fi crescute intr-o serie de afectiuni hepatice si extrahepatice.
TGP-ul este specifica ficatului, deci cresterea ei se asociaza de obicei cu boli de ficat. Valoarea acesteia poate sa fie crescuta deseori in asociere cu TGO in cazul afectarii ficatului. Cele mai frecvente cauze de afectare hepatica sunt:
  • Hepatitele acute virale, alcoolice sau toxice – valorile transaminazelor cresc de peste 10 ori fata de normal;
  • Hepatitele cronice virale sau autoimune – valorile transaminazelor cresc de obicei intre 2 – 5 ori peste normal;
  • Boala hepatica de cauza alcoolica;
  • Steatoza si steatohepatita nonalcoolica (incarcarea ficatului cu grasime care nu este de cauza alcoolica – in obezitate, diabet zaharat, dislipidemie);
  • Ciroza hepatica de orice cauza (virala, alcoolica, autoimuna, medicamentoasa, etc);
  • Cancerul hepatic;
Unele medicamente pot duce la cresterea transaminazelor: paracetamol, statine, antidepresive, amiodarona, etc.
Transaminaze crescute de cauza extrahepatica sunt:
  • Hemoliza (distrugerea globulelor rosii);
  • Boli ale musculaturii scheletice;
  • Polimiozita;
  • Traumatisme musculare;
  • Efortul prelungit regulat;
  • Afectiuni tiroidiene (hipo, hipertiroidie);
  • Enteropatia glutenica (boala celiaca);
  • Alimentatia parenterala (hranirea prin perfuzii);
Interpretarea citolizei trebuie facuta de catre un medic in contextul tuturor analizelor si manifestarilor clinice.

Calciu este componentul mineral major al oaselor. 99% din cantitatea de  calciu din organism se afla in oase si dinti. Concentratii anormale de calciu seric pot indica disfunctii paratiroidiene, boli ale oaselor, carcinoame, sindrom de malnutritie si malabsorbtie, carenta de vitamina D si boli renale.
Valori normale:
  • Copii (0-10 zile): 7.6 -10.4 mg/dL
  • Copii (10 zile-2 ani): 9.0 – 11.0 mg/dL
  • Copii (2-12 ani): 8.8 – 10.8 mg/dL
  • Copii (12-18 ani): 8.4 – 10.2 mg/dL
  • Adulti (18-60 ani): 8.6 – 10.0 mg/dL
  • Adulti (60-90 ani): 8.8 – 10.2 mg/dL
  • Adulti (>90 ani): 8.2 – 9.6 mg/dL
  • Valori critice –  nivel scazut <6 mg/dL; nivel crescut  >13 mg/dL
Valori scazute: pseudohipocalcemia care reflecta reducerea nivelului albuminei, hipoparatiroidism chirurgical, postiradiere, idiopatic, infiltrarea paratiroidelor de diverse cauze (sarcoidoza, amiloidoza, hemocromatoza, tumori), congenital (sindromul DiGeorge), pseudohipoparatiroidism (rezistenta la actiunea PTH), malabsorbtie de calciu si vitamina D din sprue, boala celiaca, disfunctii pancreatice, icter obstructiv, insuficienta renala cronica cu uremie si hiperfosfatemie; sindrom Fanconi; acidoza tubulara renala, aport redus de calciu, fosfor si vitamina D (inanitie, malnutritie, afectiuni osoase, ultimul trimestru de sarcina), administrarea unor medicamente (chimioterapice anticanceroase, intoxicatie cu fluor, antibiotice, diuretice de ansa, anticonvulsivante, corticosteroizi, calcitonina, transfuzii multiple cu sange citratat, administrarea in exces de fluide i.v. care scad nivelul albuminei), hipomagneziemie, tumori cu metastaze osteoblastice (san, prostata, plaman, tiroida), sindromul de soc toxic, sindromul de liza tumorala.
Valori crescute: hiperparatiroidism primar (adenom sau hiperplazia glandelor suprarenaliene) si secundar (insuficienta renala acuta si cronica, posttransplant renal, osteomalacie si malabsorbtie), tumori maligne: cancer osos metastatic, cancer de plaman, san, tiroida, rinichi, ficat, pancreas, prostata, mielom multiplu, carcinom scuamocelular pulmonar sau de cap si gat, boli granulomatoase (tuberculoza, sarcoidoza), prin exces de 1,25-dihidroxivitamina D3, alte afectiuni endocrine: hipertiroidism (la 20–40% dintre pacienti, de obicei <14mg/dL), hipotiroidism,  insuficienta suprarenaliana, acromegalie, feocromocitom, sindromul de neoplazie endocrina multipla (MEN), osteoporoza acuta (imobilizare la pat a unor pacienti tineri sau in boala Paget)

Sumarul de urina este o analiza simpla, prin care urina este analizata vizual, microscopic si cu substante chimice (dipstick). Cu ajutorul acestui test pot fi depistate din timp infectiile tractului urinar, bolile renale si cele hepatice, dar si diabetul. In cazul barbatilor, in urma uroculturii pot fi depistate si afectiuni precum prostatita sau uretrita.

Prin sumarul de urina dipstick se depisteaza bacteriile, proteinele si pigmentii urinari prezenti in urina, la care reactioneaza substantele chimice folosite. Sumarul de urina indica valorile urmatoarelor caracteristici:

  • pH-ul - daca valoarea lui este mare, este posibila prezenta unor calculi renali sau a unei infectii a tractului urinar;
  • Proteinele;
  • Glucoza - daca nivelul de glucoza este ridicat, poate fi un semn al diabetului zaharat;
  • Celulele albe - in cazul in care sunt prezente, poate fi vorba despre o infectie;
  • Bilirubina - prezenta ei in urina poate indica o boala a ficatului;
  • Sangele - prezenta lui in urina poate fi simptomul unei infectii.

De ce nu am voie sa mananc inainte de recoltarea analizelor?

Pentru analizele de sange, specialistii recomanda sa nu se consume niciun fel de alimente cu 8 pana la 12 ore in prealabil. Consumul chiar si al unei cantitati foarte mici de alimente sau cafea pot influenta drastic rezultatele analizelor dumneavoastra. Puteti bea apa fara probleme, dar consumul de orice alte lichide sau alimente este strict interzis pentru a nu afecta acuratetea rezultatelor.